Proclamaţia de la Timişoara

Martie 8, 2009

Populatia orasului Timisoara a fost initiatoarea Revolutiei romane. Intre 16 si 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singura, un inversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. A fost o inclestare cumplita pe care noi, timisorenii, o cunoastem la adevaratele ei proportii.

De-o parte populatia neinarmata, de cealalta parte Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului. Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit insa neputincioase in fata dorintei de libertate a timisorenilor si hotararii lor de a invinge. Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele in masa nu i-au putut opri. Fiecare glont tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o suta de luptatori. Si am invins.

In 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv in stapanirea populatiei, transformandu-se intr-un oras liber, in marea inchisoare care devenise, in acele zile, Romania.

Din acea zi, intreaga activitate din oras a fost condusa, de la tribuna din Piata Operei, de Frontul Democrat Roman, exponent in acel moment al Revolutiei de la Timisoara.

In acea zi, armata a fraternizat cu demonstrantii, hotarand sa apere impreuna cu ei victoria obtinuta. In 21 decembrie, in Piata Operei, peste o suta de mii de glasuri scandau: „Suntem gata sa murim!” O serie de fapte intamplate in Romania indeosebi dupa 28 ianuarie 1990, vin in contradictie cu idealurile Revolutiei de la Timisoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunostinta opiniei publice romanesti de catre mass-media centrala, decat partial si confuz. In asemenea conditii, noi, participantii nemijlociti la toate evenimentele dintre 16 si 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiti sa explicam intregii natiuni pentru ce au pornit timisorenii Revolutia, pentru ce au luptat si multi si-au jertfit viata, pentru ce suntem in continuare hotarati sa luptam cu orice pret si impotriva oricui, pana la victoria deplina.

Punctul 1

Punctul 2

Punctul 3

Punctul 4

Punctul 5

Punctul 6

Punctul 7

Punctul 8

Punctul 9

Punctul 10

Punctul 11

Punctul 12

Punctul 13

Aceasta Proclamatie s-a nascut din necesitatea de aduce la cunostinta natiunii romane adevaratele idealuri ale Revolutiei de la Timisoara. A fost o revolutie facuta de popor si numai de el, fara amestecul activistilor si securistilor. A fost o revolutie autentica si nu o lovitura de stat. A fost categoric anticomunista si nu doar anticeausista. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca in frunte si unul din participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate celelalte metode comuniste de constrangere sa fie practicate in vazul lumii, in timp ce noua ni se cere pasivitate in numele stabilitatii sociale. Aceasta Proclamatie se adreseaza in primul rand celor care au primit revolutia cadou si se mira de ce suntem nemultumiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva in pravalii. Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamatii, participanti la evenimentele dintre16 si 22 decembrie 1989, nu consideram Revolutia incheiata. O vom continua pasnic, dar ferm. Dupa ce am infruntat si am invins, fara ajutorul nimanui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni si nimic nu ne mai poate intimida.

Timisoara, 11 martie 1990

Anunțuri

Marş pentru Proclamaţia de la Timişoara

Martie 7, 2009

Sâmbătă, 14 martie 2009, la ora12.00, în Piaţa 700 din Timişoara va avea loc startul unei manifestaţii ce are scop susţinerea principiilor din Proclamaţia de la Timişoara.

Invităm pe toţi oamenii care mai cred în idealurile mişcării revoluţionare din perioada 1989-1990 să ni se alăture.

Sâmbătă, ora 12.00 – Piaţa 700

11 martie 1990 piata operei timisoara proclamatia de la Timişoara

Solidari cu România

Martie 20, 2010


MARŢI, 23 martie 2009, ora 10.0 – 11.00.
Institutul Memoriei Poloneze şi Institutul Polonez din Bucureşti vor organiza o expoziţie la sediul Memorialului Revoluţiei, pe tema solidaritătii dintre cele două popoare în memoria crezului ce în 1989 a scos în stradă mii de români:
libertate şi rezistenţa împotriva unui sistem ce îşi subjuga proprii cetăţeni.

Această expozitie e desfăşurata în sprijinul Memorialului Revoluţiei.

Doar prin cunoaşterea istoriei, oamenii vor înţelege rostul lor în păstrarea vie a unei istorii … şi în a o respecta.

Locatia: Memorialul Revoluţiei se alfă pe strada Emanuel Ungureanu, nr 8. (vis a vis de liceul româno – german N. Lenau din centru)

Joc: Ghiciţi personajul (i)lustrat !

Martie 15, 2010

Pe 11 martie a fost ziua când în Timişoara a dat o Proclamaţie … gândită să scoată ţara din haosul de după revoluţie şi să pună bazele unui sistem de conducere democrat: în care vechii securişti şi activitşti să nu mai ocupe funcţii de conducere sau decizie în noul stat.
De 20 de ani se tot nasc proiecte, legi, ordonanţe de urgenţă … toate menite să pună în aplicare o normă de bun-simţ: politicienii care până în 1989 au furat şi ţinut ţara în întuneric acum să stea deoparte.
Totuşi, cred că în aceşti 20 de ani nimeni nu îşi poate aminti o lege anti-comunistă care să se fi aprobat.

Noi am propus un joc, ca pe timpuri. Nişte ghicitori.
Jocul a fost lansat, neoficial, sâmbătă, 14 martie, la premiile Societăţii Timişoara.
Este un semn de PROTEST faţă de acele ong uri sau asociaţii care şi-au luat angajamentul de a curăţa România de vechile năravuri comuniste şi care par să uite în ce luptă s-au angrenat. Par să uite şi că cei ce ar trebui lustraţi sunt sub ochii noştri zi de zi, în toate partidele politice.
De ce se întârzie atât de mult ?

Noi am dat startul, acestea fiind mesajele de pe tricouri :

Studenţii comunişti aveau preşedinte,
După 89 a început „cupoane” a vinde.

Cine ne duce DORU în greva foamei ?

Cu 3 mandate dintr-un foc
A sfidat … şi înca mai sfidează Punctul 8

Student fiind, visa o patrie comunistă ca-n poveşti,
Acum schimbă Clujul pe Bucureşti.

În 87-89 secretar la CSP,
Astăzi prin Senat mai e …

Acum schimbă partidele pe bandă,
Că-n Bucureşti a fost şef de propagandă.

Recunoaşte cineva pesonajele ?
p.s. lista poate continua, aşteptăm noi ghicitori de la voi !

Tinerii nu au uitat Proclamaţia de la Timişoara

Martie 15, 2009

Clip video- AnalogTV

TiOn

Agenda

noii golani proclamatiaproclamatia de la timisoarapremiile societatii timisoaranea nelu dupa nea nicunoi sustinem punctul 8 timisoaraproclamatia punctul 8mars noii golaninoii golani catedrala timisoaraproclamatiaproclamatiaproclamatiasustinerea proclamatiei de la timisoara

noii golani

Noi n-am uitat!

MODEL DE AFIŞ

Martie 12, 2009

afis_proclamatia timisoara

Model de fluturaş

Martie 11, 2009

-printează-l şi dă-l mai departe-

Faţă:

proclamatia_fata

Spate:

proclamatia_spate

Proclamatia de la Timisoara – 19 ani de speranţe neîmplinite

Martie 11, 2009

Au trecut 19 ani de la lansarea publica a Proclamatiei de la Timisoara, considerat cel mai puternic document civic si politic din Romania postrevolutionara. Rastalmacita si contestata furibund de catre toti cei care se temeau de aplicarea ei, Proclamatia de la Timisoara nu a reusit nici azi sa fie transpusa in realitate, echivalentul sau legislativ – Legea Lustratiei – fiind blocat in continuare la Parlament.

Voci din societatea civila din Timisoara afirma ca Romania ar fi aratat cu totul altfel astazi, atat din punct de vedere politic, cat si economic daca Proclamatia de la Timisoara cu al ei Punct 8, ce bloca accesul la demnitati publice a fostilor demnitari din camarila comunista, ar fi fost aplicata intocmai.

Un document istoric

Odata cu constatarea „confiscarii” revolutiei de catre reprezentanti ai fostului aparat de partid si de stat, s-a incercat, prin intermediul Proclamatiei de la Timisoara, reintoarcerea la caracterul clar anticomunist al evenimentelor din Decembrie 1989. Prin caracterul ei radical anticomunist, Proclamatia de la Timisoara a devenit textul-program al manifestatiei maraton din Piata Universitatii, din aprilie – iunie 1990. Citește restul acestei intrări »

Ruxandra Cesereanu: Proclamaţia de la Timişoara şi legea lustraţiei

Martie 11, 2009

In urma cu nouasprezece ani, la 11 martie 1990, a fost lansata public Proclamatia de la Timisoara, documentul civic si politic cel mai important din 1990, dupa epuizarea revolutiei din decembrie 1989 (eminenta cenusie a documentului a fost scriitorul George Serban si Societatea Timisoara). Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita… autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8, care propunea solutia lustratiei, pentru a fi concretizata o purificare etica (cu miza politica) la nivelul intregii Romanii. Citește restul acestei intrări »

Marius Mioc: Contextul apariţiei Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 11, 2009

În 11 martie 1990, într-un mare miting din centrul Timişorii s-a lansat “proclamaţia de la Timişoara”, document pe care comisia lui Vladimir Tismăneanu îl consideră actul fundamental al revoluţiei române. (….)

Contextul apariţiei “Proclamaţiei de la Timişoara” îl constituie evenimentele anului 1990, cu “democraţia originală” care se instaurase. Cei care contestau guvernarea FSN erau supuşi violenţelor, televiziunea prezenta doar punctul de vedere al FSN (iar televiziuni particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite, Ion Iliescu era înfăţişat ca eroul revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (”n-au mîncat salam cu soia”). În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Proclamaţia afirmă: “La Timişoara nu s-a murit pentru ca (…) unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne”, cu referire expresă la Mihai Chiţac, care avea să fie condamnat abia în 2008, dar este şi acum liber. Se încerca totodată, prin mass-media bucureşteană, ignorarea revoluţiei timişorene (se foloseau formule de tipul “revoluţia din 22 decembrie”) de parcă revoluţia a început doar cu Ion Iliescu. Punctual, textului Proclamaţiei i se pot aduce diferite critici. De pildă, nu sînt de acord cu aprecierea că în 20 decembrie Timişoara devenise un oraş liber care “a intrat definitiv în stăpînirea populaţiei”, fiindcă eu personal am fost ţinut în arestul miliţiei pînă în 22 decembrie (doar arestaţii din penitenciar au fost eliberaţi în 20). În ansamblu însă, la momentul istoric respectiv, contestarea guvernării feseniste, nu în numele perioadei interbelice sau a exilului românesc, ci chiar în numele revoluţiei române al cărei unic reprezentant se pretindea FSN-ul, devenise necesară.

Sursa: Marius Mioc