Marius Mioc: Contextul apariţiei Proclamaţiei de la Timişoara

În 11 martie 1990, într-un mare miting din centrul Timişorii s-a lansat “proclamaţia de la Timişoara”, document pe care comisia lui Vladimir Tismăneanu îl consideră actul fundamental al revoluţiei române. (….)

Contextul apariţiei “Proclamaţiei de la Timişoara” îl constituie evenimentele anului 1990, cu “democraţia originală” care se instaurase. Cei care contestau guvernarea FSN erau supuşi violenţelor, televiziunea prezenta doar punctul de vedere al FSN (iar televiziuni particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite, Ion Iliescu era înfăţişat ca eroul revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (”n-au mîncat salam cu soia”). În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Proclamaţia afirmă: “La Timişoara nu s-a murit pentru ca (…) unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne”, cu referire expresă la Mihai Chiţac, care avea să fie condamnat abia în 2008, dar este şi acum liber. Se încerca totodată, prin mass-media bucureşteană, ignorarea revoluţiei timişorene (se foloseau formule de tipul “revoluţia din 22 decembrie”) de parcă revoluţia a început doar cu Ion Iliescu. Punctual, textului Proclamaţiei i se pot aduce diferite critici. De pildă, nu sînt de acord cu aprecierea că în 20 decembrie Timişoara devenise un oraş liber care “a intrat definitiv în stăpînirea populaţiei”, fiindcă eu personal am fost ţinut în arestul miliţiei pînă în 22 decembrie (doar arestaţii din penitenciar au fost eliberaţi în 20). În ansamblu însă, la momentul istoric respectiv, contestarea guvernării feseniste, nu în numele perioadei interbelice sau a exilului românesc, ci chiar în numele revoluţiei române al cărei unic reprezentant se pretindea FSN-ul, devenise necesară.

Sursa: Marius Mioc

Anunțuri

Etichete: , , , , ,

Un răspuns to “Marius Mioc: Contextul apariţiei Proclamaţiei de la Timişoara”

  1. Florin Says:

    In legatura cu cei care aveau functii de decizie in timpul revolutiei la Timisoara:
    -Mihai Chitac. era comandant al trupelor chimice a MAPn si nu a avut practic putere de decizie.
    -Generalul Victor Atanasie Stanculescu. Desi numit la un moment dat „comandant unic” nu a avut putere de decizie si nici autoritatea de a da ordine. In privinta activitatii sale la Bucuresti, in 22 decembrie, a procedat corect, evitand o baie de sange si a avut marele merit ca a reusit sa treaca armata de partea populatiei fara varsare de sange. Din pacate a fost inlocuit din functia de Ministrul al apararii cu tradatorul de tara si criminalul Niculae Militaru.
    -Generalul Stefan Gusa. A actionat in general corect si rezonabil la Timisoara. acei care-l acusa ca a dat ordine de represiune la Timisoara gresesc. Represiunea este atunci cand ataci protestatari pasnici. Insa in multe cazuri, la Timisoara au fost diversi indivizi, care au spart magazine, au atacat unitati militare. Era normal ca armata sa riposteze atunci cand este atacata. Si tot generalul Gusa mai are si alte merite: a evitat ca tancurile sa ajunga in mainile demonstrantilor, a avut taria de caracter sa se duca sa discute cu muncitorii de la ELBA si sa incerce sa detensioneze situatia. Atunci cand a inteles ca intreaga populatie doreste caderea regimului comunist, a retras armata in cazarmi si a evitat alti morti. Consider ca Timisoara ar trebui sa-i ridice statuie.
    -generalul Ion Coman. Trimis pe linie politica. Trebuie vazut exact ce ordine a dat (pe baza de documente) si mai ales in ce context le-a dat. Daca a dat ordine sa fie atacati demonstranti pasnici, atunci este de condamnat. Daca insa a dat ordine ca armata sa se retraga in cazarmi si sa impiedice prin orice mijloace ca demonstrantii sa intre in cazarmi sau sa captureze tehnica de lupta, a procedat corect.
    -Radu Balan, ultimul prim-secretar la Timis. A actionat inabil.
    -Generalul Iulian Vlad. A avut marele merit ca inca din 18 decembrie a ordonat ca trupele de securitate sa depuna armamentul la rastel si sa ramana in cazarmi. Dupa mitingul esuat din 21 decembrie i-a propus lui Vasile Milea ca sa dea o lovitura de stat, sa-l aresteze pe Ceausescu, si armata sa preia puterea pana se linistesc lucrurile. Ar fi fost o solutie buna, care ar fi evitat varsarile da sange. Din pacate Vasile Milea nu a avut taria de caracter sa accepte varianta.
    -Generalul Vasile Milea. Un bun profesionist in domeniul militar, om inteligent (care-si dadea seama ca regimul comunist va cadea), dar cu un caracter mai slab.
    Intradevar, in ziua de 21 si noaptea de 22 decembrie a dat ordine care pot fi calificate ca fiind de represiune. Sunt convins ca in sufletul lui nu a vrut sa dea acele ordine, dar nici nu a avut taria de caracter sa se impotriveasca deschis lui Ceausescu.
    Si la final o intrebare: cine a tras in populatie dupa fuga lui Ceausescu? Armata trecusera de partea poporului (si generalul Stanculescu si Gusa controlau cu profesionalism actiunile armatei), Securitatea si Militia era in cazarmi, cu armamentul la rastel si numarat pana la ultimul cartus.
    Au fost evident si agenti straini, cu misiuni precise.
    In plus, marea greseala a CFSN a fost cooptarea unor tradatori de tara si criminali, ca Nicolae Militaru (agent sovietic dovedit cu acte) si Silviu Brucan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: