Proclamatia de la Timisoara – 19 ani de speranţe neîmplinite

Au trecut 19 ani de la lansarea publica a Proclamatiei de la Timisoara, considerat cel mai puternic document civic si politic din Romania postrevolutionara. Rastalmacita si contestata furibund de catre toti cei care se temeau de aplicarea ei, Proclamatia de la Timisoara nu a reusit nici azi sa fie transpusa in realitate, echivalentul sau legislativ – Legea Lustratiei – fiind blocat in continuare la Parlament.

Voci din societatea civila din Timisoara afirma ca Romania ar fi aratat cu totul altfel astazi, atat din punct de vedere politic, cat si economic daca Proclamatia de la Timisoara cu al ei Punct 8, ce bloca accesul la demnitati publice a fostilor demnitari din camarila comunista, ar fi fost aplicata intocmai.

Un document istoric

Odata cu constatarea „confiscarii” revolutiei de catre reprezentanti ai fostului aparat de partid si de stat, s-a incercat, prin intermediul Proclamatiei de la Timisoara, reintoarcerea la caracterul clar anticomunist al evenimentelor din Decembrie 1989. Prin caracterul ei radical anticomunist, Proclamatia de la Timisoara a devenit textul-program al manifestatiei maraton din Piata Universitatii, din aprilie – iunie 1990.

Cel mai celebru paragraf al Proclamatiei a ramas Punctul 8 – „Propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara”. Nu s-a reusit niciodata punerea in aplicare a acestui deziderat. O ultima incercare in acest sens a fost Proiectul Legii Lustratiei, 282/2006, „privind limitarea temporara a accesului la unele functii si demnitati publice pentru persoanele care au facut parte din structurile de putere si din aparatul represiv al regimului comunist”. Din pacate, aceasta lege sta blocata la Camera Deputatilor de mai bine de doi ani. Inscrierea ei pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputatilor, in noiembrie 2008, nu a schimbat nimic, deputatii evitand in continuare votarea ei in plen.

De-a lungul ultimilor 19 ani, Proclamatia de la Timisoara a fost unul dintre cele mai rastalmacite documente post-revolutionare. Cei care se temeau de punerea in aplicare a Punctului 8 s-au agatat de nenumarate ori de prevederile Punctului 11 – „Timisoara este hotarata sa ia in serios si sa se foloseasca de principiul descentralizarii economice si administrative. S-a si propus experimentarea in judetul Timis a unui model de economie de piata, pornind de la capacitatile sale puternice si de la competenta specialistilor de care dispune”, sustinand, in mod speculativ si eronat ca prin aceasta formulare s-ar urmari autonomia teritoriala a Banatului.

Exercitiu de imaginatie

Scriitorul timisorean Daniel Vighi e convins ca Romania ar fi aratat cu totul altfel azi, inclusiv din punct de vedere economic, daca s-ar fi aplicat Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara. „Din aparatul superior al partidului si din Securitate s-au creat numeroase retele de coruptie. Dar daca am fi destructurat acele retele, i-am fi impiedicat pe fostii comunisti sa faca avere furand masiv statul. Coruptia de azi, din aparatul de stat, ar fi fost infinit mai mica. Sunt comunisti din fosta camarila care si-au format aceste increngaturi de afaceri, urmarind realizarea unui profit rapid, in mod ilegal. Prin banci, prin intreprinderi de stat capusate, aceasta retea a prosperat, devenind din ce in ce mai puternica. Si continua sa prospere si azi. Practic, acesti oameni au cooperat foarte strans, bazandu-se pe faptul ca s-a dat unda verde la hotie. Ei bine, aceste retele de coruptie pe care le-au creat nu ar fi putut sa functioneze daca s-ar fi aplicat intocmai Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara”.

La randul sau scriitorul Viorel Marineasa este de parere ca prin aplicarea Proclamatiei de la Timisoara societatea romaneasca „si-ar fi pierdut multe din obsesiile ei si s-ar fi elucidat multe lucruri ramase si azi neclarificate. Si, intr-un anumit fel, eu sunt convins ca s-ar fi imprimat un alt cod moral nescris, un cod care sa fie cat de cat animat de niste principii corecte, etice. Nu ar fi existat atatia oameni fara personalitate pe care ii vedem perindandu-se astazi pe scena politica”.

„Romania ar fi fost, si pe plan politic, si pe plan economic, cu cativa ani mai in fata, in comparatie cu situatia de acum. Intr-o tara vindecata de ramasitele comuniste, s-ar fi facut, in anii 90, mai multe investitii straine, s-ar fi scapat de acel pagubos «Nu ne vindem tara», pe care, culmea, il sustineau chiar neocomunistii. Din pacate, dupa 20 de ani, vedem ca mai sunt promovati in pozitii-cheie tovarasi care nu s-au rupt niciodata de trecutul lor, de colaboratori entuziasti ai unui regim abuziv si dictatorial comunist. Sunt prea putini tinerii neafectati de ramasitele comunismului care au sansa de a accede pe functii cu adevarat importante”, e de parere Virgil Hosu, presedintele Asociatiei de Revolutionari A.L.T.A.R. 1989.

BOGDAN PITICARIU – Timpolis

Anunțuri

Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: