Archive for the ‘Opinii’ Category

Proclamatia de la Timisoara – 19 ani de speranţe neîmplinite

Martie 11, 2009

Au trecut 19 ani de la lansarea publica a Proclamatiei de la Timisoara, considerat cel mai puternic document civic si politic din Romania postrevolutionara. Rastalmacita si contestata furibund de catre toti cei care se temeau de aplicarea ei, Proclamatia de la Timisoara nu a reusit nici azi sa fie transpusa in realitate, echivalentul sau legislativ – Legea Lustratiei – fiind blocat in continuare la Parlament.

Voci din societatea civila din Timisoara afirma ca Romania ar fi aratat cu totul altfel astazi, atat din punct de vedere politic, cat si economic daca Proclamatia de la Timisoara cu al ei Punct 8, ce bloca accesul la demnitati publice a fostilor demnitari din camarila comunista, ar fi fost aplicata intocmai.

Un document istoric

Odata cu constatarea „confiscarii” revolutiei de catre reprezentanti ai fostului aparat de partid si de stat, s-a incercat, prin intermediul Proclamatiei de la Timisoara, reintoarcerea la caracterul clar anticomunist al evenimentelor din Decembrie 1989. Prin caracterul ei radical anticomunist, Proclamatia de la Timisoara a devenit textul-program al manifestatiei maraton din Piata Universitatii, din aprilie – iunie 1990. (more…)

Ruxandra Cesereanu: Proclamaţia de la Timişoara şi legea lustraţiei

Martie 11, 2009

In urma cu nouasprezece ani, la 11 martie 1990, a fost lansata public Proclamatia de la Timisoara, documentul civic si politic cel mai important din 1990, dupa epuizarea revolutiei din decembrie 1989 (eminenta cenusie a documentului a fost scriitorul George Serban si Societatea Timisoara). Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita… autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8, care propunea solutia lustratiei, pentru a fi concretizata o purificare etica (cu miza politica) la nivelul intregii Romanii. (more…)

Marius Mioc: Contextul apariţiei Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 11, 2009

În 11 martie 1990, într-un mare miting din centrul Timişorii s-a lansat “proclamaţia de la Timişoara”, document pe care comisia lui Vladimir Tismăneanu îl consideră actul fundamental al revoluţiei române. (….)

Contextul apariţiei “Proclamaţiei de la Timişoara” îl constituie evenimentele anului 1990, cu “democraţia originală” care se instaurase. Cei care contestau guvernarea FSN erau supuşi violenţelor, televiziunea prezenta doar punctul de vedere al FSN (iar televiziuni particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite, Ion Iliescu era înfăţişat ca eroul revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (”n-au mîncat salam cu soia”). În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Proclamaţia afirmă: “La Timişoara nu s-a murit pentru ca (…) unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne”, cu referire expresă la Mihai Chiţac, care avea să fie condamnat abia în 2008, dar este şi acum liber. Se încerca totodată, prin mass-media bucureşteană, ignorarea revoluţiei timişorene (se foloseau formule de tipul “revoluţia din 22 decembrie”) de parcă revoluţia a început doar cu Ion Iliescu. Punctual, textului Proclamaţiei i se pot aduce diferite critici. De pildă, nu sînt de acord cu aprecierea că în 20 decembrie Timişoara devenise un oraş liber care “a intrat definitiv în stăpînirea populaţiei”, fiindcă eu personal am fost ţinut în arestul miliţiei pînă în 22 decembrie (doar arestaţii din penitenciar au fost eliberaţi în 20). În ansamblu însă, la momentul istoric respectiv, contestarea guvernării feseniste, nu în numele perioadei interbelice sau a exilului românesc, ci chiar în numele revoluţiei române al cărei unic reprezentant se pretindea FSN-ul, devenise necesară.

Sursa: Marius Mioc