Archive for the ‘proclamatia de la timisoara’ Category

Joc: Ghiciţi personajul (i)lustrat !

Martie 15, 2010

Pe 11 martie a fost ziua când în Timişoara a dat o Proclamaţie … gândită să scoată ţara din haosul de după revoluţie şi să pună bazele unui sistem de conducere democrat: în care vechii securişti şi activitşti să nu mai ocupe funcţii de conducere sau decizie în noul stat.
De 20 de ani se tot nasc proiecte, legi, ordonanţe de urgenţă … toate menite să pună în aplicare o normă de bun-simţ: politicienii care până în 1989 au furat şi ţinut ţara în întuneric acum să stea deoparte.
Totuşi, cred că în aceşti 20 de ani nimeni nu îşi poate aminti o lege anti-comunistă care să se fi aprobat.

Noi am propus un joc, ca pe timpuri. Nişte ghicitori.
Jocul a fost lansat, neoficial, sâmbătă, 14 martie, la premiile Societăţii Timişoara.
Este un semn de PROTEST faţă de acele ong uri sau asociaţii care şi-au luat angajamentul de a curăţa România de vechile năravuri comuniste şi care par să uite în ce luptă s-au angrenat. Par să uite şi că cei ce ar trebui lustraţi sunt sub ochii noştri zi de zi, în toate partidele politice.
De ce se întârzie atât de mult ?

Noi am dat startul, acestea fiind mesajele de pe tricouri :

Studenţii comunişti aveau preşedinte,
După 89 a început „cupoane” a vinde.

Cine ne duce DORU în greva foamei ?

Cu 3 mandate dintr-un foc
A sfidat … şi înca mai sfidează Punctul 8

Student fiind, visa o patrie comunistă ca-n poveşti,
Acum schimbă Clujul pe Bucureşti.

În 87-89 secretar la CSP,
Astăzi prin Senat mai e …

Acum schimbă partidele pe bandă,
Că-n Bucureşti a fost şef de propagandă.

Recunoaşte cineva pesonajele ?
p.s. lista poate continua, aşteptăm noi ghicitori de la voi !

Anunțuri

Proclamaţia de la Timişoara

Martie 8, 2009

Populatia orasului Timisoara a fost initiatoarea Revolutiei romane. Intre 16 si 20 decembrie 1989, ea a purtat, de una singura, un inversunat razboi cu unul dintre cele mai puternice si mai odioase sisteme represive din lume. A fost o inclestare cumplita pe care noi, timisorenii, o cunoastem la adevaratele ei proportii.

De-o parte populatia neinarmata, de cealalta parte Securitatea, Militia, Armata si trupele zeloase de activisti ai partidului. Toate metodele si mijloacele de reprimare s-au dovedit insa neputincioase in fata dorintei de libertate a timisorenilor si hotararii lor de a invinge. Nici arestarile, nici molestarile, nici chiar asasinatele in masa nu i-au putut opri. Fiecare glont tras a adus pe baricadele Revolutiei alti o suta de luptatori. Si am invins.

In 20 decembrie 1989, Timisoara a intrat definitiv in stapanirea populatiei, transformandu-se intr-un oras liber, in marea inchisoare care devenise, in acele zile, Romania.

Din acea zi, intreaga activitate din oras a fost condusa, de la tribuna din Piata Operei, de Frontul Democrat Roman, exponent in acel moment al Revolutiei de la Timisoara.

In acea zi, armata a fraternizat cu demonstrantii, hotarand sa apere impreuna cu ei victoria obtinuta. In 21 decembrie, in Piata Operei, peste o suta de mii de glasuri scandau: „Suntem gata sa murim!” O serie de fapte intamplate in Romania indeosebi dupa 28 ianuarie 1990, vin in contradictie cu idealurile Revolutiei de la Timisoara. Aceste idealuri nici nu au fost aduse la cunostinta opiniei publice romanesti de catre mass-media centrala, decat partial si confuz. In asemenea conditii, noi, participantii nemijlociti la toate evenimentele dintre 16 si 22 decembrie 1989, ne vedem nevoiti sa explicam intregii natiuni pentru ce au pornit timisorenii Revolutia, pentru ce au luptat si multi si-au jertfit viata, pentru ce suntem in continuare hotarati sa luptam cu orice pret si impotriva oricui, pana la victoria deplina.

Punctul 1

Punctul 2

Punctul 3

Punctul 4

Punctul 5

Punctul 6

Punctul 7

Punctul 8

Punctul 9

Punctul 10

Punctul 11

Punctul 12

Punctul 13

Aceasta Proclamatie s-a nascut din necesitatea de aduce la cunostinta natiunii romane adevaratele idealuri ale Revolutiei de la Timisoara. A fost o revolutie facuta de popor si numai de el, fara amestecul activistilor si securistilor. A fost o revolutie autentica si nu o lovitura de stat. A fost categoric anticomunista si nu doar anticeausista. La Timisoara nu s-a murit pentru ca activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca in frunte si unul din participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii, cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate celelalte metode comuniste de constrangere sa fie practicate in vazul lumii, in timp ce noua ni se cere pasivitate in numele stabilitatii sociale. Aceasta Proclamatie se adreseaza in primul rand celor care au primit revolutia cadou si se mira de ce suntem nemultumiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva in pravalii. Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la Timisoara. Noi, autorii acestei Proclamatii, participanti la evenimentele dintre16 si 22 decembrie 1989, nu consideram Revolutia incheiata. O vom continua pasnic, dar ferm. Dupa ce am infruntat si am invins, fara ajutorul nimanui, unul dintre cele mai puternice sisteme represive din lume, nimeni si nimic nu ne mai poate intimida.

Timisoara, 11 martie 1990