Posts Tagged ‘timisoara’

Solidari cu România

Martie 20, 2010


MARŢI, 23 martie 2009, ora 10.0 – 11.00.
Institutul Memoriei Poloneze şi Institutul Polonez din Bucureşti vor organiza o expoziţie la sediul Memorialului Revoluţiei, pe tema solidaritătii dintre cele două popoare în memoria crezului ce în 1989 a scos în stradă mii de români:
libertate şi rezistenţa împotriva unui sistem ce îşi subjuga proprii cetăţeni.

Această expozitie e desfăşurata în sprijinul Memorialului Revoluţiei.

Doar prin cunoaşterea istoriei, oamenii vor înţelege rostul lor în păstrarea vie a unei istorii … şi în a o respecta.

Locatia: Memorialul Revoluţiei se alfă pe strada Emanuel Ungureanu, nr 8. (vis a vis de liceul româno – german N. Lenau din centru)

Anunțuri

Ruxandra Cesereanu: Proclamaţia de la Timişoara şi legea lustraţiei

Martie 11, 2009

In urma cu nouasprezece ani, la 11 martie 1990, a fost lansata public Proclamatia de la Timisoara, documentul civic si politic cel mai important din 1990, dupa epuizarea revolutiei din decembrie 1989 (eminenta cenusie a documentului a fost scriitorul George Serban si Societatea Timisoara). Intrucat revolutia fusese confiscata printr-o camuflata lovitura de stat care avusese loc in dupa-amiaza si seara de 22 decembrie 1989, Proclamatia de la Timisoara urmarea o intoarcere la originile revolutiei si mai ales la sensul ei profund anticomunist. Denigrata de puternicii zilei (Frontul Salvarii Nationale si echipa condusa de Ion Iliescu) si rastalmacita in fel si chip (printre alte acuze absurde era aceea ca documentul solicita… autonomia Banatului), Proclamatia deranja prin toate cele 13 puncte ale sale, dar mai ales prin punctul 8, care propunea solutia lustratiei, pentru a fi concretizata o purificare etica (cu miza politica) la nivelul intregii Romanii. (more…)

Marius Mioc: Contextul apariţiei Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 11, 2009

În 11 martie 1990, într-un mare miting din centrul Timişorii s-a lansat “proclamaţia de la Timişoara”, document pe care comisia lui Vladimir Tismăneanu îl consideră actul fundamental al revoluţiei române. (….)

Contextul apariţiei “Proclamaţiei de la Timişoara” îl constituie evenimentele anului 1990, cu “democraţia originală” care se instaurase. Cei care contestau guvernarea FSN erau supuşi violenţelor, televiziunea prezenta doar punctul de vedere al FSN (iar televiziuni particulare nu existau), partidele de opoziţie erau ponegrite, Ion Iliescu era înfăţişat ca eroul revoluţiei şi toţi cei care-l contestau erau acuzaţi că n-ar fi participat la revoluţie sau că nici nu trăiseră în ţară (”n-au mîncat salam cu soia”). În guvernul fesenist erau persoane despre care existau informaţii că participaseră la reprimarea revoluţiei. Proclamaţia afirmă: “La Timişoara nu s-a murit pentru ca (…) unul din participanţii la genocid să fie numit de către aceştia ministru de interne”, cu referire expresă la Mihai Chiţac, care avea să fie condamnat abia în 2008, dar este şi acum liber. Se încerca totodată, prin mass-media bucureşteană, ignorarea revoluţiei timişorene (se foloseau formule de tipul “revoluţia din 22 decembrie”) de parcă revoluţia a început doar cu Ion Iliescu. Punctual, textului Proclamaţiei i se pot aduce diferite critici. De pildă, nu sînt de acord cu aprecierea că în 20 decembrie Timişoara devenise un oraş liber care “a intrat definitiv în stăpînirea populaţiei”, fiindcă eu personal am fost ţinut în arestul miliţiei pînă în 22 decembrie (doar arestaţii din penitenciar au fost eliberaţi în 20). În ansamblu însă, la momentul istoric respectiv, contestarea guvernării feseniste, nu în numele perioadei interbelice sau a exilului românesc, ci chiar în numele revoluţiei române al cărei unic reprezentant se pretindea FSN-ul, devenise necesară.

Sursa: Marius Mioc

Punctul 13 al Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 8, 2009

Nu suntem de acord cu stabilirea zilei de 22 decembrie ca zi nationala a Romaniei. In felul acesta se eternizeaza persoana dictatorului, de fiecare data sarbatorindu-se un numar de ani de la caderea lui. In majoritatea tarilor care si-au legat ziua nationala de o revolutie, ziua aleasa este cea a declansarii revolutionare, fiind astfel glorificat curajul poporului roman de a se ridica la lupta. Un singur exemplu: ziua nationala a Frantei este 14 iulie, ziua cand, in 1789, a inceput Marea Revolutie franceza prin daramarea Bastiliei. In consecinta, cerem instituirea zilei de 16 decembrie ca zi nationala a Romaniei. Astfel, copiii, nepotii si stranepotii nostri vor celebra curajul poporului de a infrunta opresiunea, si nu caderea unui tiran nemernic. Cu exceptia ziarului Romania Libera, presa, radioul si televiziunea din Bucuresti. Evenimentele comentate ca revolutionare sunt numai cele din 21-22 decembrie. Ne inchinam cu pietate in fata eroilor bucuresteni, ca si in fata eroilor din Lugoj, Sibiu, Brasov, Targu Mures, Cluj, Arad, Resita si din toate celelalte orase care au avut nevoie de martiri pentru a cuceri libertatea. Ne doare si ne revolta insa politica centrala de minimalizare a Revolutiei noastre, evident si prin efortul de diminuare a numarului mortilor. Noi am fost pe strazile Timisoarei in zilele Revolutiei si stim ca numarul lor este mai mare decat cel anuntat oficial. Ii asiguram insa pe acei care astazi tainuiesc adevarul ca nu vom inceta lupta pana cand nu vor fi adusi in fata instantei, in calitate de complici la genocid.

Punctul 11 al Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 8, 2009

Timisoara este hotarata sa ia in serios si sa se foloseasca de principiul descentralizarii economice si administrative. S-a si propus experimentarea in judetul Timis a unui model de economie de piata, pornind de la capacitatile sale puternice si de la competenta specialistilor de care dispune. Pentru atragerea mai usoara si mai rapida a capitalului strain, indeosebi sub forma de tehnologie si materii prime speciale, si pentru crearea de societati mixte, cerem si pe aceasta cale infiintarea la Timisoara a unei filiale a Bancii de Comert Exterior. O parte din castigurile in valuta ale partii romane din aceste societati mixte va intra in salariile muncitorilor, intr-un procent ce va fi negociat, de la caz la caz, cu liderii sindicali. Plata unei parti din salariu in valuta va asigura o buna cointeresare materiala a muncitorilor. In plus, pasapoartele nu vor mai fi carnete bune doar de tinut in sertar. O alta consecinta pozitiva ar fi scaderea cursului valutar la bursa libera, ceea ce ar atrage dupa sine cresterea imediata a nivelului de trai.

Punctul 10 al Proclamaţiei de la Timişoara

Martie 8, 2009

Desi militam pentru reeuropenizarea Romaniei, nu dorim copierea sistemelor capitaliste occidentale, care isi au neajunsurile si inechitatile lor. Suntem insa categoric in favoarea ideii de initiativa particulara. Fundamentul economic al totalitarismului a fost atotputernicia proprietatii de stat. Nu vom avea niciodata pluralism politic fara pluralism economic. S-au gasit insa si voci care, in spirit comunist, sa asimileze initiativa privata cu „exploatarea” si pericolul catastrofei de a apare oameni bogati. Se speculeaza in acest sens invidia lenesului si teama de munca a fostului privilegiat din intreprinderile comuniste. Dovada ca timisorenii nu se tem de privatizare este faptul ca mai multe intreprinderi si-au anuntat deja intentia de a se transforma in Societati anonime pe actiuni. Pentru ca aceste actiuni sa fie totusi cumparate pe bani curati, ar trebui infiintate in fiecare oras comisii de inventariere a averilor fostilor privilegiati ai puterii, coruptiei si penuriei. De asemenea, actiunile unei intreprinderi se cuvin oferite spre cumparare in primul rand lucratorilor ei. Consideram constructiva ideea, mai radicala, a privatizarii prin improprietarirea tuturor lucratorilor unei intreprinderi cu un numar egal de actiuni, statul urmand sa pastreze numai acel procent de fonduri care sa-i asigure controlul activitatii. In felul acesta, s-ar oferi tuturor lucratorilor sanse egale de prosperitate. Daca cei lenesi si-ar pierde sansa, nu s-ar putea totusi plange de discriminare.

Punctul 8 din Proclamaţia de la Timişoara

Martie 8, 2009

Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti, candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei functii, dupa modelul multor tari civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Presedinte al Romaniei ar putea candida si personalitati marcante ale vietii culturale si stiintifice, fara o experienta politica deosebita. Tot in acest context, propunem ca prima legislatura sa fie de numai doi ani, timp necesar intaririi institutiilor democratice si clarificarii pozitiei ideologice a fiecaruia dintre multele partide aparute. De-abia atunci am putea face o alegere in cunostinta de cauza, cu cartile pe fata.

Punctul 6 din Proclamaţia de la Timişoara

Martie 8, 2009

Dupa patru decenii de educatie si propaganda exclusiv comunista, exista in constiinta tuturor romanilor prejudecati apartinand acestei ideologii. Existenta lor nu este o vina pentru purtator. Manipularea lor, insa, de catre grupuri interesate in renasterea comunismului si reinstaurarea lui la putere este un act contrarevolutionar. Pe lista de lozinci, multiplicata la xerox si impartita in 28 ianuarie, demonstrantilor din Piata Banu Manta din Bucuresti, se aflau si slogane vechi de 45 de ani. Identificarea, de pilda, a partidelor „istorice” cu partide vanzatoare de tara este un astfel de slogan si constituie o calomnie. Dimpotriva, activistii comunisti de acum 45 de ani, dintre care unii au si astazi functii importante in conducerea tarii, se fac vinovati de tradarea Romaniei si aservirea ei URSS-ului. Ei sunt cei care scandau atunci: „Stalin si poporul rus, libertate ne-au adus!” si nu membrii partidelor „istorice”. Acestia din urma s-au opus transformarii Romaniei intr-un satelit al Moscovei si unii au platit cu viata aceasta indrazneala. Se impune redactarea de urgenta a unei scurte, dar corecte, istorii a perioadei 1944-1950 si difuzarea ei in tiraje de masa.